eu abreviat

Din rubrica “Vorbele unui clasic in viață, adică eu” , I give You:

un vélo : vibre comme une corde

une corde : fait une guitare retentir

une guitare : éclaire le coeur

un coeur : Un coeur.

Să zicem că sunt ploaie… În călătoria mea strâng tot, praful din aerul irespirabil când ești debusolat, parfumul unei zi glorioase când simți că pentru asta trăiești, culoarea de pe băncuța copilăriei proaspăt vopsite. Trec prin răceala conștiinței societății de măști și rămân înghețat până ajung la căldura ființelor ce mă transformă în apa mea, și-mi redau forma perfectă, sferică, fără colțuri, fără sarcasm inutil…

Să zicem că sunt foc… Ard, în mine, în afară, sunt plasma ce se întreține prin simțiri. Sunt foc prin pasiunea cu care cânt, prin neliniștea și bâțâiala ce mă caracterizează de când mă știu, prin ardoarea cu care fac poze, prin gâdilatul tălpilor dacă încerc să mă abțin de la dans, prin căldura de care debordez când umblu iarna doar în tricou și când simt capul iubitei pe pieptul meu și brațele ei cuprinzându-mă…

Să zicem că sunt o coardă de chitară… Vibrez la orice stimul ce-mi gâdilă simțurile, răsun în tot și-n toate. Plâng ca un solo de Jimmy Page când viața mă lasă într-un colț al camerei, dar îmi revin din notele minore în jovialitate și trag de mine mai mai să mă dezacordez.

Să zicem că sunt un aparat foto… Surprind, sperii, păstrez, stârnesc zâmbete, înseninez fețe, șterg lacrimi, sunt acolo unde nu te aștepți și totuși nu mă respingi când mă vezi.

Să scriem că sunt o aripă; că sunt un zâmbet; că sunt adierea de vânt; că sunt raza pe care nu o vezi dar o simți; că sunt ochii de care te-ai feri, pentru ca te-ar citi, dar nu o faci, pentru că sunt blânzi; că sunt motorul care îți pare supărat, arogant, nepăsător până la prima plimbare…

Se știe că sunt o inimă și implicit la ce e folosită. Dintre toate aleg: la trăit, la cântat, la iubit.

Fotografiază-mă când fotografiez, urmărește-mă când gonesc, cântă cu mine când m-auzi, iubește-mă când te iubesc…

p.s.: vei simți să faci toate astea…